Pentru ca trimestru I a fost asa cum a fost, si acum sunt in trim III care are si el provocarile lui, as vrea sa las aici cateva randuri legate de, probabil, cea mai frumoasa perioada a unei sarcini, trimestrul II.
Eu tin un jurnal de sarcina, si prima notita facuta chiar la inceput de trim II a fost ca “deja parca am reinviat, asa ma simt. Merg iar la sport, dar fac gimnastica pentru gravide, la munte si am energie pentru organizarea nuntii.” Pe scurt, da, am reinceput sa merg la sala de 3 ori pe saptamana, am ajuns si la munte in ture de hiking mai usurele de cateva ori, am organizat nunta noastra, am fost in luna de miere (o saptamana in Grecia), m-am trezit iar devreme. Sunt o persoana care iubeste diminetile si timpul acela de liniste inainte ca toata lumea sa se trezeasca si sa inceapa zumzetele zilei.
Cred ca cele mai emotionante momente au fost cele in care am anuntat sarcina. Cum trecuse trim I cu bine si rezultatele testului genetic au venit bune, abia am asteptat sa impartasim vestea. Ne-au napadit mesajele de felicitari si ganduri bune. Da, e o experienta din care abia incepem sa gustam. Si care, din cele spuse, va deveni absoluta odata cu venirea pe lume a printesei noastre.
Simptome de sarcina au fost, de la dureri de cap, la infectii vaginale sau constipatie si arsuri, insa toate mult diminuate si usor de tinut sub control cu medicatie aferenta, prietenoasa in sarcina. A inceput si burtica sa creasca, sa devina tot mai vizibila, si sa pun kilograme pe mine. Nimmic grav inca, mai ales in comparatie cu trim III haha.
Nunta. Am decis totusi sa ne casatorim, si sa facem nu doar cununia civila ci nunta, asa cum ne-o doream noi. In aer liber, la o stana superba, cu mancare traditionala si relaxare pentru toti invitatii. Eu am organizat nunti in trecut, multe, si nu imi doream nimic din clasicele nunti. Datorita pandemiei am reusit/a trebuit si sa ne limitam la persoanele cele mai apropiate, aspect atat de important pentru noi. A fost o zi de vis, se anunta ploaie toata ziua si a fost soare si cald in schimb, nu puteam cere nimic mai mult. S-a simtit ca o binecuvantare pentru noi si viata si experientele ce urmeaza in doi, si trei. A trecut atat de repede. 😍
Grecia, insula Creta, sau “luna” de miere, honeymoon. Prima vacanta printr-o agentie, la 5* cu demi-pensiune. A fost frumos, pentru ca am inchiriat o masina si am explorat toate colturile insulei, dar altfel nu o sa mai mergem intr-o vacanta atat de statica. Nici unul nu suntem oamenii plajelor, ne-am plictisi de numa sa stam 7 zile doar la plaja. Cel mai frumos a fost ultima zi, cand am mers intr-o excursie in Santorini. Exceptionala insula si peisajele, la aniversarea de 10 ani de casatorie i-am spus sotului ca acolo vreau. 😂
Prima miscare a beblinei pe care am simtit-o. A fost in saptamana 17, iar Tibi a reusit sa o simta in saptamana 19. A fost atat de frumos, iar de atunci a tot miscat iar miscarile au devenit tot mai pronuntate, din fluturasi s-au transformat in lovituri ce te fac sa tresari sau sa te opresti putin din ceea ce faci. Dar e linistitor sa stii ca misca, inseamna ca e totul ok.
Alegerea medicului cu care sa nasc. Desi mergeam de mult timp la o doamna doctor la Regina Maria, de care imi placea mult, intr-un final am decis sa aleg totusi un medic care consulta si la stat. Auzisem deja multe cazuri de nasteri premature in jurul meu, si voiam sa fiu pe mainile unui medic care imi stie istoricul daca urmeaza sa trec si eu prin asta. Am inca optiunea si imi doresc sa nasc la privat, la Novogyn, dar pentru orice urgente voi merge la Stanca, la stat. Pana la urma singurul lucru care conteaza pentru mine e sa fiu eu si bebelina ok, si sa trecem cu bine de hopul venirii ei pe lume.
Miopia mea e la limita la care as avea recomandare de nastere prin cezariana. Insa fundul de ochi e ok, asa ca medicii sunt confortabili sa ma lase sa incerc sa nasc natural, cum imi si doresc, daca totul se aliniaza pentru asta.
Intre timp bebelina imi papa calciul si fierul, asa ca am primit suplimente sa nu raman fara rezerve.
Am avut o mica sperietura in saptamana 22, rinichiul drept era mai dilatat decat trebuia si daca depasea 1 cm era riscul ca fetita sa fie predispusa la infectii urinare in primii ani de viata. Insa dilatatia a stagnat la controalele ulterioare, si pare sa fie totul in regula. Va fi perfecta asa cum va fi, sunt sigura de asta. De iubita nici nu mai mentionez. 💕
Casa. Imediat dupa luna de miere am reusit sa aducem mesterul sa inceapa lucrarile de amenajare la casa. A inceput stresul pentru sotul meu, cu umblaturi in toate magazinele de constructii si amenajari. Eu mergeam doar in momentul in care trebuia luata decizia finala. Am progresat cu lucrarile destul de bine, sunt gata baile, e zugravit peste tot, sunt montate prizele si intrerupatoarele… insa restul lucrarilor depind de finalizarea proiectului si instalarea utilitatilor. Deci nu o sa ne mutam pana la primavara, ceea ce nu e rau, vom amenaja camera pentru bebe aici in apartament sa trecem iarna si sa ne acomodam in 3.
Psihic, una dintre partile cele mai grele pentru mine a fost acceptarea schimbarilor prin care trece corpul meu. Trecand de la o viata destul de activa, cu mult sport, la o viata activa in masura in care s-a mai putut, am resimtit efectele nu doar de natura fizica (adica pusul in greutate) cat si de natura emotionala. Imi lipseau iesirile la munte, epuizarea ce o resimti dupa efort fizic intens, sentimentul acela de satisfactie dupa ce ai dat totul. In loc, trebuia sa imi monitorizez pulsul, si asa crescut, sa nu depaseasca anumite limite ce puteau pune sarcina in pericol. Asta inevitabil a avut efecte asupra greutatii – nu luam kilograme in plus doar cu cresterea burticii, si pana sa fac pace cu mine ca totul e temporar a durat ceva munca la nivel de ganduri si constiinta. Pana la urma, important e ca fetita e bine, eu sunt bine, iar restul reparam dupa nastere. Sarcina e un capitol al vietii extrem de provocator dar si frumos, e important sa inveti sa alegi sa te uiti la lucruri dintr-o lumina optimista. O viata creste in tine si nu cred ca asta se poate compara cu altceva. Iar corpul stie asta, si pune asta pe primul plan, inaintea oricarei alte prioritati din capul mamei sau al societatii. Probabil cel mai bun sfat e sa te increzi in proces, sa observi si sa accepti schimbarile, sa te bucuri de ele ca fiind ceva trecator, si UNIC. Fiecare sarcina si fiecare femeie e unica in felul ei.
In ultima saptamana din trim II si prima din trim III am mai mers intr-un concediu – ultimul in 2 pana sa vina bebe. In engleza i se spune “babymoon.” Am revazut Delta, plaja Sulina, bratele Deltei in excursii cu barcuta, grindul Letea si caii salbatici de acolo, si apoi am coborat pe litoral cateva zile la plajele Cochilia/Tuzla si Vama Veche. Frumoasa tara avem, mai ales cand reusim sa alegem locuri mai putin aglomerate si mai salbatice, aproape de natura.
Trimestrul II pentru mine s-a terminat triumfant cu greutati in a dormi, cu retentie de apa si cu ultima tura la munte, in Padis/Apuseni, unde pe o panta usoara de felul ei, pulsul mi-a ajuns rapid la 180, si a ramas acolo… Deja incepusem sa merg peste tot cu perna de gravide dupa mine, sa pot sa dorm cat de cat ok. Picioarele si degetele mi se umflau incredibil de la caldura, am renuntat sa mai port verigheta si inelul de logodna, imi lasau urme urate. Si purtam cam numai incaltaminte cu scaieti, usor de incaltat, fara sireturi care au devenit imposibil de folosit.
Revin cu ganduri din trim III, poate reusesc sa le scriu inainte sa nasc. Pana atunci, la fel ca si dupa primul articol legat de trim I, va astept sa imi spuneti despre experienta voastra in sarcina. Pot doar sa sper ca aceste ganduri ajuta, intr-un fel sau altul, cat mai multe mamici ce trec prin experiente asemanatoare. Mult spor si sarcini usoare!
