Construirea caracterului copilului-viitor om

Caracterul unui copil se construieste, acesta nu exista in copil la nastere si nici nu este mostenit genetic. Desigur, exista mosteniri genetice (boli de exemplu) care ii pot influenta caracterul, insa in conditii normale acesta se construieste si se perfectioneaza pe parcursul cresterii. In aceste randuri vom intelege ce anume din caracter se dezvolta la diferite varste, ce greseli apar si cand se pot acestea corecta. Plus, vom invata care este rolul nostru cel mai important ca parinti in dezvoltarea caracterului micutului sau micutei noastre.

Etapele de crestere si influenta lor asupra formarii caracterului

Caracterul unui om se formeaza continuu pana la varsta de 18 ani. In fiecare dintre perioadele de crestere (de care am discutat aici) insa, dezvoltarea caracterului unui copil are particularitatile sale.

Viata micutului incepe in momentul conceperii. Daca nu exista probleme pe perioada petrecuta in burtica, copilul incepe viata normal, fara traume sau repercursiuni. In situatiile in care in perioada sarcinii apar socuri (parinti alcoolici, crize familiale etc.), copilul poate suferi modificari la nivel nervos care ulterior fie nu se mai pot indrepta sau se vor indrepta extrem de greu. De aceea perioada sarcinii este extrem de importanta in dezvoltarea copilului pe viitor, in viata extra uterina si ca adult.

In primii doi pana la trei ani copilul isi dezvolta caracterul cel mai puternic si este extrem de influentabil. De aceea este important ca in aceasta perioda el sa nu intampine obstacole prea mari sau sa nu sufere socuri puternice, care sa ii inhibe dezvoltarea si sa il lase cu trame pentru tot restul vietii. Caracterul lui se va dezvolta astfel in legatura directa cu libertarea de explorare si obstacolele pe care le va intalni.

Urmatoarea perioada, de la 3 pana la 6 ani, este perioada de perfectionare si de castigare a moralitatii. Astfel, in ceea ce priveste caracterul unui copil, acesta se poate corecta si perfectiona in acesti trei ani. Daca el a intampinat obstacole in primii trei ani de viata, unele se pot corecta acum. Copilul este ceva mai rational, adultul poate incepe comunicarea cu el, astfel facilitand corectia unor obisnuinte. Daca insa aceste defecte nu se corecteaza, ci sunt din potriva, incurajate, acestea se vor dezvolta si vor ramane inradacinate in caracterul copilului pentru toata viata lui. 

Singurele defecte care nu se pot corecta sunt, asa cum mentionam, acelea datorate modificarilor sistemului nervos dinainte sau la nastere. Totodata, daca un copil este neglijat intr-o anumita perioada, sunt anumite trasaturi pe care el nu le va mai putea recupera niciodata. De exemplu, daca el a fost neglijat in perioada de perfectionare, el nu isi va mai pune la punct anumite idei si notiuni, urmand sa fie mai putin inteligent in perioadele succesive. Iar procesul este nereversibil.

Perioada pana la 6 ani este cea mai importanta in formarea caracterului unui copil, deoarece aici deprinde si perfectioneaza cunostinte, obiceiuri, mod de gandire si moralitate. 

Un copil pana la 6 ani nu stie ce este bine si ce este rau. El doar exploreaza si isi consolideaza cunostintele despre lumea ce il inconjoara, in cel mai pur mod posibil. Noi il putem considera pueril si neastamparat, insa niciodata nu vom putea cataloga un copil de pana la 6 ani ca fiind bun sau rau. El pur si simplu nu percepe aceste notiuni.

Abia in perioada de la 6 la 12 ani un copil incepe sa diferentieze intre ce este bine si ce este rau, atat pentru el cat si pentru cei din jurul lor. Aceasta este perioada in care el isi dezvolta constiinta morala.

Ulterior, in perioada de la 12 la 18 ani, copilul isi va dezvolta si constiinta sociala. Doar acum va intelege ce inseamna sa apartii unui anumit grup, mandria de a-i apartine si dorinta de fi asociat cu anumite persoane (sau dimpotriva, de a nu fi asociat cu alte persoane sau grupuri). Nu ii cereti unui copil sub 6 ani sa inteleaga de ce e bine sa tina cu o anumita echipa de fotbal sau cu un partid politic. Sunt notiuni pe care el pur si simplu nu are cum sa le perceapa.

Ce putem face noi ca parinti

Defectele de caracter pot fi intelese si rezolvate odata ce intelegem ce anume se dezvolta si cand in etapele de crestere ale unui copil. Traumele din trecut sau neglijenta parintilor duc la un comportament deviant la copii mai mari sau la adulti. Actele de agresiune, violenta verbala sau fizica, neascultarea, invidia si nevoia exagerata de atentie, plansul, plictisul, sensibilitate exagerata sau chiar boala – sunt toate forme de caracter deficitar care trebuie si pot fi corectate de catre parinti la momentul potrivit.

O cauza posibila pentru astfel de comportamente este sentimentul de a nu fi doriti, simtit de copii. Chiar daca locuiesc cu parintii, copii sunt neglijati, lasati pe seama bunicilor sau in crese si gradinite si nu simt atentia si dedicarea parintilor. Ei se simt abandonati chiar daca locuiesc sub acelasi acoperis cu parintii. Deseori problemele de caracter se incearca a fi rezolvate prin masuri corective, pedepse sau chiar batai si reprosuri, insa acestea nu duc neaparat la schimbari de caracter in copil. Nevoile lui de a fi inteles si iubit raman nerezolvate.

Cea mai importanta cale de a impiedica astfel de dezvoltari deviante este de a lasa copilul sa exploreze de mic si de a-l ajuta sa se descopere. Nu-l puneti la somn tot timpul, nu-l izolati de lumea in care traiti voi ca parinti. Daca este interesat de ceva, lasati-l sa exploreze fara sa il intrerupeti, asigurati-va doar ca el reuseste sa lucreze in siguranta. Cand copilul are voie si reuseste sa lucreze si sa isi dezvolte interesele, si simte grija parintilor, el se simte complet si se dezvolta normal. Ca parinti, nu mai faceti lucruri in locul copiilor, lasati-i sa incerce si sa reuseasca in ceea ce isi propune. 

Prea mult rasfat sau prea multa severitate nu sunt medicamentele potrivite varstei. Daca le aplicam, copilul va creste cu o minte flamanda, iar defectele de caracter mentionate sunt felul lui de a spune asta. Copilul este un om foarte inteligent, inca de mic, si are nevoie de hrana. Iar cand un om este flamand, nu ii oferim disciplina sau rasfat, ci mancare. In cazul copilului, hrana de care are nevoie cel mai mult este auto-descoperirea. Lasati-l sa exploreze lumea, in felul lui si in timpul de care are nevoie!

Mamicile din spatele Babymat si munca lor

In spatele Babymat sunt mamici cu o pasiune pentru lucrul manual si educatia Montessori. Credem cu tarie ca miracolul dezvoltarii unui bebelus e cel mai frumos lucru la care putem asista si contribui, de aceea cream cu drag atat materialele educative de pe blog cat si paturicile senzoriale sau mobilele Montessori. E felul nostru de a contribui la cresterea armonioasa a cat mai multor micuti din toata lumea. Aruncati un ochi peste ce facem, poate sunteti inspirate in a face un cadou bebelusului dumneavoastra sau micutului unei rude, prietene, colege etc. Paturica senzoriala e utila in multe situatii, e educativa si poate fi amintirea de o viata a copilului devenit adult.

*Text inspirat din cartea “The Absorbent Mind”, de Maria Montessori, publicata in versiune digitala pentru Kindle, in August 2016