Limbajul este mijlocul esential prin care un popor reuseste sa se inteleaga si sa supravietuiasca. Orice ganduri, decizii si colaborari se fac prin intermediul limbajului comun, impartasit de un grup de oameni. Oricat ar fi acestia de inteligenti, nu ar putea realiza mare lucru daca nu ar putea comunica si nu s-ar putea intelege prin acelasi limbaj cunoscut de toti.

Limbajul este instrumentul comun prin care oamenii apartinand aceluiasi grup (trib, popor, civilizatie etc.) isi exprima gandurile. Limbajul nu a existat pana nu a aparut omul sa il creeze. Luat ca atare, limbajul este alcatuit din sunete puse impreuna, la care sunt atasate intelesuri. “Masa” nu ar insemna nimic ca si sunet daca noi toti romanii nu am avea o intelegere comuna a lucrului reprezentat de aceste sunete.

De aceea limba este principalul element care uneste un grup de oameni, si este baza tuturor celorlalte elemente ale unei culturi: obiceiuri, legi, religie, traditii si norme agreate. Unele limbi sunt mai complicate decat altele, dar asta nu conteaza pentru poporul care vorbeste acea limba. 

Astfel, continuitatea unui popor si a unei culturi are loc prin pastrarea limbii comune si transmiterea ei de la o generatie la alta. Iar rolul cel mai important in aceasta o au copii, prin abilitatea lor de a invata de mici sa vorbeasca limba mediului in care sunt crescuti.

Nu conteaza cat este de complicata o limba, copilul o invata fara probleme si o vorbeste inca de la  un an fara sa se planga ca este greu. La inceput, ei doar ganguresc cateva silable si sunete, insa apoi reusesc sa articuleze cuvinte si usor sa ajunga sa se exprime in propozitii corecte si complete, la fel cum au auzit in mediul la care au fost expusi.

A vorbi o limba corect inseamna a pronunta unele silabe intr-un mod special (gandit-va numai la limba olandeza!), iar pentru a le pronunta asa nasul sau limba trebuie folosite intr-un anumit fel. Un copil invata sa pronunte totul corect, de mic si reuseste asta la perfectie. Un adult care isi propune sa invete o limba noua insa are mari dificultati in a pronunta unele cuvinte si nu va reusi niciodata sa vorbeasca o limba straina la perfectie.  

Iar asta datorita felului in care un copil este inzestrat sa invete pana la varsta cand devine constient. Ca sa intelegem mai bine, haideti sa folosim o comparatie intre o pictura si o fotografie. O pictura oricat de reusita nu va reda la perfectie toate detaliile unui tablou, iar pentru a o realiza este nevoie de mult timp, atentie si rabdare. Pe de alta parte, o fotografie dureaza putin sa fie facuta, si reda tot cadrul fotografiat in cel mai mic detaliu.

Mintea unui copil functioneaza ca un aparat foto, care reuseste sa prinda absolut toate detaliile din mediul in care este crescut. Iar ulterior va reda totul exact cum a invatat, la fel ca o fotografie. Mintea unui adult seamana mai mult cu o pictura. Este nevoie de rabdare, de timp si de foarte multa atentie si timp pentru a putea reda ceva nou.

Pana la 6 luni, un copil nu spune mare lucru, eventual doar gangureste. Insa in interior, mintea lui e atenta la tot ce se intampla si acumuleaza absolut tot ce percepe in jurul lui. Este o disproportie extrem de mare intre ce are loc in mintea lui si ce lasa sa se vada in exterior.

Apoi, din momentul in care bebelusul incepe sa scoata primele sunete, trec multe luni in care el scoate doar sunete si aparent nu se observa nici un progres. Dupa care dintr-o data el spune primele cuvinte, si din nou o perioada in care spune doar acele cuvinte si evolutia lui pare sa stagneze. Si dintr-o data parca, el incepe sa vorbeasca in propozitii complete. 

Aceste perioade pe care noi le consideram de stagnare indica in schimb mari progrese interioare ale copilului. De aceea si avem rezultatele aparent suprinzatoare si neasteptate, cand copilul isi da drumul la limbaj si vorbeste atat de bine, dintr-o data.  

Pana la doi ani, copilul deja vorbeste corect gramatical, stie face acorduri de gen si numar, foloseste timpurile verbelor coresponzator mesajelor pe care le transmite si are un vocabular in crestere, corespunzator mediului la care a fost expus. Aceasta etapa intre un an jumatate si doi ani si jumatate ne poate exaspera pe noi, ca parinti, deoarece copilul are tendinta sa nu se mai opreasca din vorbit, iar curiozitatea lui si dorinta de explorare sa atinga cote exponentiale.

 Dupa doi ani si jumatate, varsta considerata a fi cea in care inteligenta copilului are gradul cel mai mare de dezvoltare, limbajul continua sa se dezvolte insa in ritmuri mai domoale. Aceasta perioada dureaza pana la patru ani si jumatate sau chiar cinci ani. In acest timp copilul invata multe cuvinte noi, si isi perfectioneaza propozitiile si gramatica. Daca acesta este expus unui mediu bogat in cuvinte, va reusi sa le invete pe toate. De aceea recomandarea este sa expunem copilul in medii cat mai diverse, pentru ca el sa invete totul cu usurinta in aceasta perioada.

Eu imi doresc ca acest articol sa va ajute, macar pe unele dintre voi, in a intelege mai bine de ce este atat de important sa expunem beblusul nostru la medii cat mai diverse, sa vorbim cu el cat de mult si cat de divers. Acum este momentul ideal sa vorbim cu el si in alte limbi, el va invata totul la fel de bine cum invata limba materna. Vom discuta intru-un articol viitor despre cresterea copiilor bilingvi si cum sa facem acest lucru cat mai bine.

Daca v-a placut articolul, trimiteti-l prietenelor voastre pe care credeti ca le-ar ajuta sa stie ce dumeavoastra tocmai ati aflat. Si daca nu vreti sa ratati vreun articol viitor, va invit sa va abonati la newsletterul nostru. Se trimite o data la doua saptamani, nu e spam, iar intentia lui e de a transmite informatii cat mai pretioase mamelor ca dvs.