Inca de la nastere, bebelusul incepe un lung si anevoios drum spre dezvoltarea sa ca om. Iar primii pasi pe care ii va face incepand din prima zi sunt spre a deveni independent. Haideti sa aflam mai multe despre cum face el acesti pasi si cum noi, ca mame, il putem sustine sa ajunga un om de care sa fim mandre!

Ce anume il impinge pe copil sa se dezvolte?

Daca ne gandim la cum invata sa mearga un copil, stim cu totii ca acesta cade si se ridica de multe ori pana reuseste intr-un final sa faca primul pas. Dar el nu se da batut niciodata pana nu reuseste, si nici nu se supara, ba din contra, rade, ia totul in joaca si incearca din nou. Acest lucru este datorita unei forte subcontiente, sau a unui instinct, pe care bebelusul il are in sine. Acest instinct il impinge spre crestere si dezvoltare, prin joaca, entuziasm si fericire. Noua ni se pare ceva natural, ceva firesc pentru copii sa isi dezvolte astfel corpul, simturile, gandirea, mobilitatea, limbajul etc. Insa nimic nu poate opri aceasta forta de crestere a copilului.

Pasii spre independenta

Primul pas spre independenta este nasterea, cand bebelusul se elibereaza din burtica mamei si este astfel despartit de ea, respirand si hranindu-se prin propriile functii, nu prin cele ale mamei.

Primele organe care se dezvolta la un copil sunt cele senzoriale, de percepere a mediului exterior. Copilul se pregateste astfel sa exploreze si sa absoarba lumea in care a ajuns, sa invete cat mai mult si inteleaga tot ce se intampla in jurul lui pentru a se putea dezvolta si adapta.

Cu ajutorul vazului, al sunetului si al pipaitului, copilul absoarbe tot ce se intampla in jurul lui, urmand ca mai apoi, cand isi dezvolta filtrele gandirii, sa analizeze tot ce a preluat pana atunci. Insa in primii doi ani de viata, el absoarbe si invata absolut tot ce percepe din lumea si mediul la care este expus.

La 6 luni, copilul incepe sa aiba primul dinte. Tot acum, stomacul lui incepe sa secrete acid cloric, abolut necesar digestiei. Astfel, el face un pas foarte mare spre independenta, avand in vedere ca daca pana acum nu putea trai fara laptele mamei, acum el va putea ingera si alte alimente deoarece stomacum lui e pregatit pentru digestia acestora.

Tot cam pe la aceasta varsta bebelusul incepe sa gangureasca si sa spuna primele sunete. Ulterior, acestea se vor transforma intr-un limbaj din ce in ce mai clar. Prin limbaj, copilul va face un pas urias spre independenta, putand articula ce are nevoie si ce isi doreste. Pana atunci, el era dependent de parinti si mama sa ghiceasca ce isi doreste si nu poate spune, insa odata cu abilitatea de a vorbi el se poate exprima si fii inteles mult mai usor si corect. Imaginati-va cat de frustrant este pentru bebelus sa tot incerce sa ceara ceva si sa nu fie inteles, iar nevoia lui sa fie tarziu satisfacuta. Ei bine, acest hop este trecut odata ce reuseste sa articuleze cuvintele din limbajul mediului in care locuieste.

Dupa un an, copilul reuseste sa faca primii pasi. El astfel scapa de o alta inchisoare si o dependenta: el poate merge singur in locurile unde isi doreste sa ajunga! Simultan, el reuseste sa se orienteze in spatiu, sa isi coordoneze miscarile, sa se ridice si sa nu cada. 

Toate aceste dezvoltari si “cuceriri” nu pot avea loc in alta ordine, deoarece sunt corelate cu dezvoltarea creierului, a coloanei vertebrale, a nervilor si a sistemului osos. De exemplu, la nastere oasele bebeluslui sunt moi, doar cand acestea se intaresc el reuseste sa se ridice si sa mearga.

Rolul interactiunii cu mediul in drumul spre independenta

Pentru a ajunge la o dezvoltare optima, odata cu dezvoltarea organelor bebelusului, acestea trebuie puse la munca. Ca sa intelegem mai bine acest lucru, haideti sa ne gandim la un exemplu. Daca, odata ce copilul reuseste sa articuleze primele sunete, noi il izolam si nu ii dam voie sa vorbeasca, ce credeti ca se va intampla cu acest copil? Ca si in Cartea Junglei, copilul nefolosind limbajul nostru, va fi mut sau incapabil sa se exprime intr-un mod in care sa il intelegem.

De aceea bebelusul trebuie expus la un mediu cat mai divers, astfel incat el sa isi exerseze toate simturile cand acestea se dezvolta. Odata ce invata sa umble, exercitiul, umblatul, fuga, toate sunt necesare pentru ca el sa isi dezvolte si sa isi intareasca sistemul osos.

Odata ce el devine independent in oricare dintre functii, el isi dezvolta aceasta independenta prin a avea libertatea sa si-o foloseasca. Cand incepe sa vorbeasca, nu il opriti. Cand incepe sa mearga, lasa-ti-l sa mearga, sa alerge, sa sara si sa exploreze. 

El astfel capata curaj sa continue drumul lui spre independenta: isi va dori sa care lucruri, sa manace singur, sa se imbrace si sa se dezbrace singur etc. Degeaba ii vom spune noi sa stea cuminte, sau sa se potoleasca, si degeaba ne gandim ca avem un copil incapatanat. Nu este asa, copilul face ceea ce face datorita instinctului sau de explorare.

Tot ce putem face noi, si ar fi indicat, ca si parinti, este sa ne asiguram ca bebelusii nostri au aceasta libertate de explorare intr-un mediu singur, care nu le pune in pericol sanatatea si integritatea corporala. Sa ne asiguram ca locul lor de joaca este protejat, ca instrumentele si jucariile folosite sunt sigure etc.

Independenta in gandire 

In dezvoltarea copilului, acesta va ajunge la stadiul cand va incepe sa isi puna intrebari legate de starea lucrurilor si de lumea in care se afla. Va avea nevoie sa inteleaga de ce unele lucruri sunt cum sunt, si sa treaca totul prin filtrele gandirii proprii.

Astfel, va ajunge sa fie liber si independent, obiectivul oricarei fiinte umane si al nostru, ca parinti. El ajunge acolo printr-o explorare continua si mult, mult efort constant si sustinut. Tocmai de aceea un copil inca de mic va vrea sa faca lucrurile singur, chiar daca e mai greu. Opriti-va din a-l ajuta, lasati-l sa incerce si sa incerce, chiar daca se chinuie. Va reusi intr-un final, si va fi atat de fericit din aceasta cauza!

Eu sper din suflet ca acest articol va ajuta, macar pe unele dintre voi, in a intelege prin ce trece bebelusul vostru si cum il puteti sustine corect in dezvoltarea lui ca om mare!

Daca v-a placut articolul, trimite-ti-l prietenelor voastre pe care credeti ca le-ar ajuta sa stie ce dumeavoastra tocmai ati aflat. Si daca nu vreti sa ratati vreun articol viitor, va invit sa va abonati la newsletterul nostru. Se trimite o data la doua saptamani, nu e spam, iar intentia lui e de a transmite informatii cat mai pretioase mamelor ca dvs.

*Text inspirat din cartea “The Absorbent Mind”, de Maria Montessori, publicata in versiune digitala pentru Kindle, in August 2016