Da, dupa un frumos trimestru 2 (link AICI), vine si al treilea in care bebele creste mult si repede, la fel si burtica si se ia frumos in greutate, facand mobilitatea si activitatile mamei tot mai grele. Insa e si trimestrul in care deja simti bine loviturile viitorului bebe, sughiturile, si devii din ce in ce mai nerabdatoare sa ii vezi fatuca. Pe zi ce trece cum te apropii de termen ajungi sa pregatesti camera bebelui, sa iei hainite, sa pregatesti jucarii si alte cele. Si astepti tot mai cu ardoare nasterea. Din nenumarate motive…. dar haideti aici sa va povestesc putin despre al meu al 3lea trimestru si cum poate va pot inspira sa profitati la maxim de el, pentru ca desi greu, e frumos, si e ultima perioada in cuplu inainte sa vina minunea care va rearanja absolut totul in viata voastra.
Luna a 7a
Am inceput cursul Lamaze la Cuibul Berzelor si dupa prima intalnire virtuala am inceput sa fac zilnic exercitii Kegel, de respiratie si cele pe minge, toate pregatitoare pentru nastere. Uitandu-ma inapoi nu as putea zice daca chiar au ajutat (eu nu am nascut fara sa le fi facut), insa am nascut in 4 ore din momentul in care am inceput sa ma dilat, 12 ore de travaliu in total de la primele contractii pana la finele expulziei. Poate au ajutat totusi, impreuna cu sportul – am mers la sala pana in saptamana 38, m-am oprit mai mult din cauza Covid decat ca nu as mai fi putut. Insa am mai facut sport acasa pana la nastere.
Revenind la luna a 7a, fiind august, am fost intr-un concediu in Delta Dunarii si la mare, ultimul concediu in doi. Si a fost asa frumos, iubesc Delta si ma simt atat de in largul meu acolo. Desi cu burtica lucrurile au fost putin diferite, de la faptul ca mi-am dus perna de gravide cu mine peste tot, inclusiv in barcuta pana la Sulina, pana la picioare umflate si nopti scurte pentru mine ca ma lovea somnul devreme. Dar abia astept sa putem merge acolo in 3 ❤️.
Tot cam acum am inceput sa iau calciu si fier, mai ales fier, in pregatire pentru nastere si pierderea aferenta de sange. Pentru retentia de apa am inceput sa merg la masaj, sedinte saptamanale de drenaj limfatic. Vai, erau momentele mele preferate de relaxare!
Pe zi ce trece eram tot mai imobila, pulsul crestea rapid la cea mai mica accelerare a pasului. Insa nu voiam sa ma las, in luna a 7a inca aveam obiectiv de 10,000 pasi zilnic. Tot cam acum au inceput si durerile de spate, dar nu permanente si nu deranjante inca.
Luna a 8a
Acum am cam oprit toate calatoriile, stateam doar in oras cuminti, asteptand. Am facut si o sedinta foto de maternitate, cu burtica, cat inca era soare si lumina frumoasa la apus. Nu am de gand sa am un al doilea bebe asa ca am vrut sa am toate amintirile posibile legate de experienta de a fi insarcinata si apoi mamica. Ne-am simtit bine cautand locuri faine de poze si eu umbland prin iarba in rochii largi elegante.
Deja mergeam la controale tot la 2 saptamani, fetita se dezvolta normal, s-a pozitionat cu capul in jos inca din saptamana 28, doar ca era cu coloana pe partea dreapta. Ideal ar fi fost pe stanga, dar nu aveam cum controla asta nici eu nici medicul – si da, urma sa se nasca asa, si a fost ok.
Pe la mijlocul lunii am intrat si in concediu pre-natal, si am inceput sa eliberam o camera in apartament si sa amenajam camera pentru mine si fetita, sa ii dam taticului liniste o vreme. La casa nu ne mutam decat spre primavara, abia astept sa ii amenajam camera si acolo. Va fi deja mai maricica pe atunci.
Am fost la un botez si la o nunta, sunt asa diferite evenimentele de genul cand esti gravida. Greu de gasit loc de stat comod, greu de dansat, atentie la mancare si fara alcool. Dar a fost frumos si asa. Mai ales cand ai prietene care trec prin acelasi lucru si poti impartasi cu ele tot.
Durerile de spate erau acum constante in anumite pozitii. De aceea sotul a cam preluat tot ce tinea de bucatarie – pe langa gatit, si e un bucatar excelent, dar a trebuit sa spele si vasele. Tot in perioada asta m-a apucat nestingul si toate din dulapuri au trebuit scoase, sortate, aruncate sau aranjate frumos la loc. Nu puteam eu singura face asta, asa ca sotul a suportat totul cu stoicism. Macar acum cam stie unde gaseste lucrurile in casa fara sa ma mai intrebe.
Au aparut si insomniile, perioade de 3-4 ore in toiul noptii in care efectiv nu inchideam un ochi, si imi gaseam tot felul de ocupatii sa treaca timpul mai usor. Sarbatoream noptile cand dormeam bine si fara intreruperi. Erau din ce in ce mai rare.
Desi testul de diabet gestational iesise bun, totusi imi monitorizam tensiunea de cateva ori pe saptamana. Si pulsul tot timpul, mai ales la sala, sa nu treaca de un anumit prag ce putea fi periculos in inducerea travaliului.
Luna a 9a
Pe masura ce ma apropiam de termen si riscul unei nasteri premature scadeau, simteam nevoia sa ma decid unde voi naste. Medicul care imi supraveghea sarcina profeseaza atat la privat cat si la stat, si imi doream sa nasc cu el. Dar imi doream tot mai mult la privat – auzeam prea multe povesti despre cum esti tratat la stat si mai ales cu intensificarea cazurilor de Covid, povesti despre cum nu iti vezi bebelusul cu zilele pentru ca cineva in salon e pozitiv.
In plus, la Novogyn (clinica privata unde am nascut), fiind atat eu cat si sotul vaccinati, l-au lasat sa asiste la nastere. Nu am vrut sa fie efectiv in sala de nasteri, dar era langa si oricum a auzit tot. Insa ce mi s-a parut important si de nepretuit este ca am putut impartasi momentul venirii micutei pe lume. Impreuna. A fost tare emotionant si frumos – mai multe intr-un articol viitor despre nastere.
Decizia fiind insa luata, ma rugam sa nu nasc joia – joia era ziua can medicul meu era de garda la stat si nu m-ar fi putut asista la nastere la privat.
Insa saptamanile treceau si pititca numai nu voia sa apara. Am avut o noapte contractii false, eu chiar speram sa se declanseze travaliul dar cand s-au oprit am fost chiar dezamagita. Mie imi era tot mai greu, lovea atat de tare incat abia dormeam cat timp era ea activa. Pana am ajuns in saptamana 39 si medicul a stabilit un termen limita pentru inca o saptamana, daca nu se va declansa nasterea natural, o va declansa el. Stiu ca era o miercuri. Am stat doar in pat ziua urmatoare, sa nu nasc joia, insa vineri am facut tot ce auzisem ca ar putea ajuta la declansarea travaliului – sex, urcat de scari, si plimbare lunga, am facut peste 16,000 pasi in ziua respectiva. Iar a doua zi, sambata, am nascut, la fix 40 de saptamani. Poate totusi au ajutat toate eforturile mele.
In incheiere, eu am asa impresia ca trimestrul 3 devine tot mai greu pentru ca viitoarea mamica sa abia astepte nasterea. Sa nu ii mai fie frica de moment, ci sa il vada ca o scapare si revenire la normal – desi e o mare capcana, dupa nastere lucrurile nu revin la normal. Doar unele. In schimb viata ti se schimba fundamental si devine un roller coaster imprevizibil. Asa ca subscriu sfatului sa dormiti cati puteti in ultimul trimestru, sa faceti ce mai aveti de facut, pentru ca dupa nastere o minune va depinde de voi 100% din timp, si va trebui sa fiti acolo pentru ea fizic si cu sufletul, 24/7. Multa sanatate tuturor mamicilor, bebelusiolor si viitoarelor mamici!
